Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat.
2
Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp.
3
Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele.
4
Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc.
5
Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul ţi-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie.
6
Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito!
7
Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie.
8
În finic eu m-aş sui - ziceam eu - şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere.
9
Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind.
10
Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă.
11
Hai, iubitul meu, la câmp, hai la ţară să petrecem!
12
Mâine hai la vie să vedem dacă a dat viţa de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo îţi voi da dezmierdările mele.
13
Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat.